Schizomidele sunt arahnide mici, cu lungimi de până la 10 mm. Prosoma este împărțită în trei regiuni: una anterioară masivă, o a doua scurtă – mezoprosoma și o a treia – metaprosoma formată din două structuri simetrice. Opistosoma este alungită, alcătuită din 12 segmente. Primul este redus și are forma unui pedicel, ultimele trei sunt îngustate formând un pigidium, care se termină cu un flagel. Pedicelul unește prosoma de opistosomă. Flagelul este utilizat pentru a distinge sexele și speciile. La masculi flagelul se termină cu un buton folosit la împerechere. Pedipalpii sunt relativ puternici, ultimul articol are formă de ghiară. Prima pereche de picioare este mai subțire și mai lungă, având rol de organe senzitive. Schizomidele sunt lipsite de glande veninoase, însă au capacitatea de a pulveriza o substanță acidă cu ajutorul flagelului.
Ochii sunt absenți, însă posedă formațiuni fotosensibile. Respirația are loc printr-o o pereche de plămâni amplasați în al VI-a segment al opistosomei.
Înainte de a depune ouăle, femela sapă o vizuină la adâncimea de 15 cm. Pereții vizuinii sunt cimentați cu particule de sol. Ouăle sunt anexate de opistosomă și până la eclozare femela le poartă cu sine, ține opistosoma ridicată.
Schizomidele sunt animale tropicale. Trăiesc în solul umed, în locurile de depoziatare a resturilor vegetale. Schizomidele sunt hidrofile, lucifuge și active în sezonul ploios. Se hrănesc cu insecte și larvele acestora care trăeisc în litieră.
Schizomidele se împart în două familii - Protoschizomidae și Hubbardiidae, cu specii răspândite în zonele tropicale, 3 specii au fost introduse în Europa: Schizomus crassicaudatus (Franța), Stenochrus portoricensis (Spania, Marea Britanie, Cehia[1]) și Zomus bagnallii (Marea Britanie).[2] Până în prezent au fost descrise peste 230 de specii.
Schizomidele sunt arahnide mici, cu lungimi de până la 10 mm. Prosoma este împărțită în trei regiuni: una anterioară masivă, o a doua scurtă – mezoprosoma și o a treia – metaprosoma formată din două structuri simetrice. Opistosoma este alungită, alcătuită din 12 segmente. Primul este redus și are forma unui pedicel, ultimele trei sunt îngustate formând un pigidium, care se termină cu un flagel. Pedicelul unește prosoma de opistosomă. Flagelul este utilizat pentru a distinge sexele și speciile. La masculi flagelul se termină cu un buton folosit la împerechere. Pedipalpii sunt relativ puternici, ultimul articol are formă de ghiară. Prima pereche de picioare este mai subțire și mai lungă, având rol de organe senzitive. Schizomidele sunt lipsite de glande veninoase, însă au capacitatea de a pulveriza o substanță acidă cu ajutorul flagelului.
Ochii sunt absenți, însă posedă formațiuni fotosensibile. Respirația are loc printr-o o pereche de plămâni amplasați în al VI-a segment al opistosomei.
Înainte de a depune ouăle, femela sapă o vizuină la adâncimea de 15 cm. Pereții vizuinii sunt cimentați cu particule de sol. Ouăle sunt anexate de opistosomă și până la eclozare femela le poartă cu sine, ține opistosoma ridicată.
