Spânzul (Helleborus) este un gen de plante originar din Europa, estul Asiei, cu peste 20 specii, erbacee, anuale sau perene, uneori arbuști[1].
Spânzul este o plantă care crește prin păduri și înflorește primăvara devreme.
Este o plantă ierboasă, ea are sepalele verzi, pe spate de culoare roșie. Petalele spânzului sunt transformate în cornete nectarifere.
Principalele specii sunt:
În România cresc două specii de plante ale genului Helleborus:
Spânzul comun, Helleborus purpurascens, crește în pădurile de fag și molid, de la altitudinea de 300 metri, în interiorul arcului carpatic și de la 500 - 600 metri în rest. Deoarece este o plantă calcicolă, nu se dezvoltă pe pământurile acide sau pe pământurile scheletice, dar apare în jurul stâncilor calcaroase.
Spânzul verde, Helleborus odorus, crește în sudul țării, prin pădurile de câmpie.
Înmulțirea se face prin semințe, imediat după coacere sau până în septembrie, pe brazdă, afară, sau se seamănă în cutii pe care le iernăm în răsadnițe reci și prin divizare, toamna [1].
Rizomul de spânz este utilizat în industria farmaceutică, în producerea unor medicamente pentru bolile de inimă[2].
Spânzul se folosește și ca plantă ornamentală, în parcuri și grădini, în grupe mari sau mici, unde apar imediat după îngheț sau dacă temperatura este favorabilă. Se folosește și ca floare tăiată în arta buchetieră sau ca plantă în ghivece (ușor forțată la 4-6 °C). Îi priește umbra și semiumbra. Preferă un pământ substanțial nu prea afânat și nu prea umed. Iarna se protejează cu un strat ușor de frunze [1].
Spânzul (Helleborus) este un gen de plante originar din Europa, estul Asiei, cu peste 20 specii, erbacee, anuale sau perene, uneori arbuști.
Spânzul este o plantă care crește prin păduri și înflorește primăvara devreme.