Șorecar de coadă roșie (Buteo jamaicensis) este un membru din ordinul păsărilor Falconiformes care include toate răpitoarele diurne, acvile, Milvinae, și șoimi care au multe caracteristice fizice asemănătoare. Aparține grupului Buteos, care sunt răpitoare de o mărime mare dar mai mici decât acvilele și cu aripile în general late și lungi. Acest grup are 27 de specii distribuite pe tot globul, fiind mai cunoscut Șorecarul comun.
Originar din continentul american și necunoscut în mare parte în Europa, Șorecarul de coadă roșie (Buteo jamaicensis) a fost clasificat pentru prima dată de naturalistul german Gmelin în 1788 Jamaica, este una dintre răpitoarele cele mai folosite la vânătoare în America de Nord.
În actualitate s-au descris până la 15 posibile subspecii ale acestui frumos răpitor.
Această subspecie se găsește răspândită de-a lungul continentului american, din Alaska și Canada trecând prin Statele Unite până în Mexic, Caribe, Cuba și Panama. Nu s-au găsit indivizi în afara acestei zone, excepție exemplare care au fost importate și au scăpat din captivitate. Variațiile între subspecii de coadă roșie, plus diferiții hibrizi naturali produși între respectivele subspecii și alti Buteo, sunt considerabile, rezultând uneori dificil de recunoscut și clasificat datorita variației de mărime și plumaj. Plumajul de tânăr și adult este foarte asemănător pentru toate subspeciile, adulții au aripile mai late și coada mai scurtă; unica diferență importanta este coada care la tineri nu este roșie încă. Linea abdominală este mai marcată la tineri decât la adulți în cadrul aceeleași subspecii.
Masculii și femelele sunt similare la plumaj și în cazul Buteo jamaicensis nu putem să ne bazăm pe plumaj și mărime pentru a determina sexul.
Șorecarul de coadă roșie primește numele datorită culorii superficiale superioară a cozii, un ton care merge de la roșu portocaliu, roz palid până la roșu intens, și care apare în a doua toamnă după prima schimare a penajului. În majoritatea exemplarelor adulte la sfârșitul cozii apare o linie lată și închisă de culoare neagră. La suprafața inferioară a cozii este de un alb intens, în unii indivizi poate avea culoare argintată. Fiind una dintre răpitoarele cele mai numeroase, este foarte folosit în vânătoarea de răpitoare dresate, în special în America de nord și Marea Britanie, folosită de către principianți cât și de maeștrii, în multe demonstrații specifice.
Șorecar de coadă roșie (Buteo jamaicensis) este un membru din ordinul păsărilor Falconiformes care include toate răpitoarele diurne, acvile, Milvinae, și șoimi care au multe caracteristice fizice asemănătoare. Aparține grupului Buteos, care sunt răpitoare de o mărime mare dar mai mici decât acvilele și cu aripile în general late și lungi. Acest grup are 27 de specii distribuite pe tot globul, fiind mai cunoscut Șorecarul comun.
Originar din continentul american și necunoscut în mare parte în Europa, Șorecarul de coadă roșie (Buteo jamaicensis) a fost clasificat pentru prima dată de naturalistul german Gmelin în 1788 Jamaica, este una dintre răpitoarele cele mai folosite la vânătoare în America de Nord.
În actualitate s-au descris până la 15 posibile subspecii ale acestui frumos răpitor.
Această subspecie se găsește răspândită de-a lungul continentului american, din Alaska și Canada trecând prin Statele Unite până în Mexic, Caribe, Cuba și Panama. Nu s-au găsit indivizi în afara acestei zone, excepție exemplare care au fost importate și au scăpat din captivitate. Variațiile între subspecii de coadă roșie, plus diferiții hibrizi naturali produși între respectivele subspecii și alti Buteo, sunt considerabile, rezultând uneori dificil de recunoscut și clasificat datorita variației de mărime și plumaj. Plumajul de tânăr și adult este foarte asemănător pentru toate subspeciile, adulții au aripile mai late și coada mai scurtă; unica diferență importanta este coada care la tineri nu este roșie încă. Linea abdominală este mai marcată la tineri decât la adulți în cadrul aceeleași subspecii.
Masculii și femelele sunt similare la plumaj și în cazul Buteo jamaicensis nu putem să ne bazăm pe plumaj și mărime pentru a determina sexul.
Șorecarul de coadă roșie primește numele datorită culorii superficiale superioară a cozii, un ton care merge de la roșu portocaliu, roz palid până la roșu intens, și care apare în a doua toamnă după prima schimare a penajului. În majoritatea exemplarelor adulte la sfârșitul cozii apare o linie lată și închisă de culoare neagră. La suprafața inferioară a cozii este de un alb intens, în unii indivizi poate avea culoare argintată. Fiind una dintre răpitoarele cele mai numeroase, este foarte folosit în vânătoarea de răpitoare dresate, în special în America de nord și Marea Britanie, folosită de către principianți cât și de maeștrii, în multe demonstrații specifice.
