Păsările rinocer (Bucerotidae) alcătuiesc o familie cu ca. 50 de specii de păsări, răspândite în Africa, la sud de Sahara, arhipelagul malaiez și Asia de Sud.
Speciile din această familie au devenit cunoscute prin ciocul turtit deosebit de mare, care este curbat în jos, marginile sunt dințate, iar deasupra mandibulei superioare, au o creastă osoasă de forme diferite. Deși ciocul este mare, el este ușor datorită țesutului spongilos și lacunar din interior. Păsările folosesc ciocul ca și papagalii, ca ajutor la cățărat. Ochii păsărilor sunt prevăzuți cu un fel de gene, caracter întâlnit rar la păsări. Picioarele sunt dactile, uneori cenodactile. Aripile sunt scurte, zborul este greoi și stângaci. Talia păsărilor diferă de la mărimea unei stăncuțe până la forme giganice care depășesc mărimea unui curcan. Penajul în general, este închis, negru, negru-cenușiu și cafeniu.
Păsările rinocer trăiesc în regiuni împădurite, în general în grupe mici, cu excepția genului Bucorvus care trăiește solitar. Sunt păsări monogame, cuiburilor lor sunt foarte durabile, fiind situate în cavitățile arborilor. După împerechere femela este zidită cu argilă de mascul. În cuib timp de câteva luni femela și puii vor fi hrăniți printr-un orificiu de mascul. Scopul acestor măsuri de siguranță este de a apăra familia de maimuțe, șerpi sau alte animale cățărătoare. Hrana păsărilor este compusă din fructe, insecte sau animale mici. Puii se nasc fără creastă osoasă pe cioc, ei ajungând după mai mulți ani la maturitate.
Conform lui Clements, familia include nouă genuri împărțite în două subfamilii:[1]
Familia Bucerotidae
Păsările rinocer (Bucerotidae) alcătuiesc o familie cu ca. 50 de specii de păsări, răspândite în Africa, la sud de Sahara, arhipelagul malaiez și Asia de Sud.
